Amintirea de conştient
21.04.2008 by Radu Lucian Alexandru
"1. După ce dobândim capacitatea de detaşare de propriile moduri de gândire (de vechile automatisme), după ce “trezim” conştientul, trebuie să-l menţinem trezit şi facem aceasta punându-l să lucreze: să analizeze cu atenţie şi spirit de discernământ tot ceea ce-l înconjoară şi toate raţionamentele pe care el le creează.
2. Pentru aceasta trebuie să practicăm “amintirea de conştient” (de “sine”), care presupune a nu mai lăsa să se manifeste în mod automat subconştientul (automatismele lui mentale) şi a analiza atent, conştient toate circumstanţele cu care ne confruntăm.
***
3. Majoritatea oamenilor acţionează mai tot timpul (98% din el) cu conştiinţa “adormită”, din “instinct”, pe pilot automat, acţionează mecanic, sub influenţa automatismelor din psihicul lor, lăsându-se modelaţi de exterior (mediu), fără să opună nici cea mai mică rezistenţă.
4. Ei nu fac ce vor ei, nu sunt stăpâni pe ei, ci viaţa (exteriorul, împrejurările, circumstanţele) îi ghidează şi le dau o direcţie vieţii lor.
5. Prin urmare psihicul oamenilor cuprinde o mare mulţime de automatisme de gândire (nişte răspunsuri/ reacţii standard pe care de obicei le-au copiat automat din societate şi pe baza cărora acţionează); automatisme de gândire, pe care însă nu au stat niciodată să le analizeze spre a vedea dacă sunt corecte, sau dacă nu cumva au copiat din instinct de turmă un mod greşit de gândire specific societăţii în care trăiesc, mod care o să le provoace suferinţă mai devreme sau mai târziu.
6. Psihicul nostru nu este obişnuit (nu a fost învăţat de societatea actuală) să gândească, să aibă o atitudine critică (în sens constructiv) faţă de mediul înconjurător.
7. De aceea e necesar un proces de instalare în propriul psihic a unei atitudini de alertă percepţie, de critică constructivă, de triere a informaţiilor cu care vine în contact, de analiză lucidă, profundă, a mediului în care se află.
8. Pentru aceasta, mai întâi trebuie să ne aducem “aminte de noi”, cât mai des posibil, să ne aducem aminte că mai suntem şi noi printre circumstanţe, că avem şi noi o vorbă de spus, că nu este neapărat să funcţionăm tot timpul ca nişte roboţi fără gândire proprie care au copiat automat (eventual cu minore ajustări) gândirea societăţii în care s-au născut.
9. Trebuie să învăţăm să fim revoluţionari, să trecem prin filtrul raţiunii proprii cât mai profund posibil toate aspectele sociale, filozofice, religioase, ştiinţifice, economice, psihologice,… cu care ne întâlnim.
***
3. Când practicăm “amintirea de conştient” pe parcursul zilei (de cât mai multe ori) vom fi atenţi pentru a conştientiza cât mai profund următoarele trei aspecte fundamentale de manifestare specifice fiecăror circumstanţe cu care ne confruntăm la un moment dat:
3.1- Spaţiul – analizăm atenţi la detalii spaţiul, locul în care ne aflăm în acel moment (stabilim poziţia noastră în acel spaţiu prin observare atentă şi analiză conştientă a lui, prin conştientizarea perceptivă atentă a fiecărui detaliu ce îl caracterizează: forme, culori, obiecte, persoane etc.)
3.1.1 Astfel vom căuta să observăm amănunţit ceea ce ne înconjoară, în cele mai mici detalii, vom căuta să obligăm mintea să raţioneze, să se întrebe dacă aceste “detalii” sunt normale, logice, raţionale, chiar dacă în general lucrurile par să fie normale.
3.1.2 Ne vom întreba ce căutăm noi în acel spaţiu, dacă prezenţa noastră acolo ne este utilă, ne este favorabilă, în cel mai înalt grad, dacă fiind prezenţi în acel spaţiu (de exemplu prin baruri pe cale de a ne îmbăta “criţă”, în manifestaţii pe cale de a ne bate, etc.) nu ne facem mai mult rău decât bine.
3.1.3 Ne vom întreba, în acele momente, dacă luăm o atitudine corespunzătore acţiunilor desfăşurate în acel spaţiu, o atitudine care să ne fie favorabilă.
3.1.4 De obicei acţionăm pe pilot automat, suntem prezenţi în anumite spaţii purtaţi de circumstanţe, fără a ne întreba ce căutăm noi acolo, dacă foloseşte la ceva prezenţa noastră acolo.
3.1.5 De aceea pentru a stabilii acest lucru e necesară de fiecare dată o analiză profundă (de detaliu) a motivaţiilor care ne-au adus în acel spaţiu.
3.1.6 E imperios necesar să nu ne lăsăm purtaţi de curent, să nu acţionăm automat, să nu gândim la suprafaţă purtaţi de motivaţii puerile, să căutăm a gândi tot timpul profund, pentru a găsi cauze şi efecte care vin şi merg dincolo de precedentele, respectiv următoarele, cinci minute.
3.1.7 E apoi deasemenea foarte util să identificăm şi cît mai multe din efectele (pozitive şi/ sau nergative) care vor apărea în timp ca urmare a prezenţei noastre la un moment dat într-un anumit spaţiu.
3.2- Timpul – ne întrebăm: “Unde am fost mai înainte, unde suntem acum şi unde urmează să mergem?” (conştientizăm deci atenţi poziţia noastră în timp).
3.2.1 Pentru ca acţiunile noastre să ne fie cât mai utile e necesar să localizăm întotdeauna atât poziţia noastră în spaţiu, cum am arătat mai înainte, cât şi poziţia noastră în timp.
3.2.2 Astfel trebuie să ştim unde am fost mai înainte de timpul prezent şi unde urmează să mergem, trebuie să ne reactualizăm direcţia pe care ne-am stabilit-o şi pe care vrem să mergem în continuare pentru a ne atinge scopurile propuse.
3.2.3 De multe ori rătăcim fără o direcţie anume, fără un scop anume.
3.2.4 Astfel nici nu obţinem şi nici nu vom obţine ceva anume.
3.2.5 Trebuie să ne stabilim o direcţie anume pentru a obţine maximul de avantaj din acţiunile noastre, sau dacă deja avem o anumită direcţie să ne întrebăm prin prisma celor 3 întrebări fundamentale:
”- unde am fost mai înainte?
- unde sunt acum?
- unde voi merge (unde voi ajunge) mai departe?”,
dacă această direcţie e cea bună, e cea care ne apropie cel mai mult de ceea ce ne dorim cu toţii: linişte, pace, fericire, armonie.
3.2.6 Trebuie să ne obişnuim a ne pune cât mai des aceste întrebări pentru a conştientiza cât mai bine, cine suntem şi ce vrem să obţinem cu adevărat.
3.2.7 Amintindu-ne trecutul (fără regrete sau păreri de rău), întărim poziţia prezentului, dându-i un sens acestuia, iar pe această bază putem proiecta un viitor oarecare.
3.2.8 Dacă nu ştim şi nu conştientizăm, unde am fost şi unde suntem, e clar că nu vom şti, nu vom conştientiza, nici unde vom merge.
3.2.9 E imperios necesar să conştientizăm sensul şi direcţiile cele mai bune pe care le putem da acţiunilor noastre în timp şi în spaţiu pentru a nu mai fi la cheremul valurilor vieţii, pentru a nu mai fi purtaţi la întâmplare de mofturile mediului înconjurător, pentru a deveni stăpâni pe noi şi pe deplin responsabili de ceea ce trăim şi simţim, pe deplin în control asupra potenţialităţilor noastre.
3.2.10 Deci, dragi fraţi şi surori, întrebaţi-vă cât mai des, şi încearcaţi să conştientizaţi cât mai bine, răspunsurile pe care vi le daţi la următoarele 3 întrebări: “unde am fost mai înainte?; unde sunt acum?; unde voi merge de aici?”
3.2.11 Credeţi-mă, e în avantajul vostru major să ştiţi cu mare claritate ce vreţi cu adevărat!
3.3- Mentalul – suntem atenţi să nu ne implicăm în circumstanţele specifice timpului şi spaţiului “uitând de noi”, să nu ne identificăm cu vechi automatisme mentale declanşate de acele circumstanţe şi să nu lăsăm imaginaţia să scape de sub control pierzându-ne în speranţe deşarte sau himere irealizabile (care ne distrag atenţia de la prezent).
3.3.1 E în avantajul nostru evident să ne amintim mai mereu, în mijlocul împrejurărilor de care suntem asaltaţi cine suntem şi ce vrem noi de fapt să obţinem în acele momente.
3.3.2 E necesar astfel să rupem acele automatisme mentale neavantajoase pe care le avem în psihic şi, în acest sens, un ajutor semnificativ, este şi efortul conştient pe care va trebui să-l facem spre a nu ne identifica (cel puţin pe perioada execiţiului) cu diverse gânduri, probleme, emoţii cu care intrăm în contact.
3.3.3 Pur şi simplu vom sta ceva vreme şi vom privi ce gânduri avem, pur şi simplu vom sta şi vom privi lucrurile şi problemele din faţa noastră, sau emoţiile pe care le avem, fără a ne pune în “pielea acestora”.
3.3.4 Încearcăm în acele momente să privim aceste aspecte detaşat, încercăm să le analizăm cât mai obiectiv cu putinţă.
3.3.5 E necesar astfel, ca în primul rând, noi, pur şi simplu să observăm şi atât!
3.3.6 Astfel o să constatăm că putem vedea mult mai multe aspecte ale problemelor cu care ne confruntăm (aspecte care ne ajută apoi să le găsim soluţii acestora).
3.3.7 Această vizune extinsă e posibil să apară deoarece acum nu mai suntem agitaţi, implicaţi, prinşi şi stresaţi de problema (gândul, emoţia) respectivă.
3.3.8 Acum noi pur şi simplu stăm liniştiţi, în pace, şi analizăm detaşaţi aceste gânduri şi emoţii, le privim oarecum ca fiind ceva exterior nouă (deşi ele fac parte din identitatea nostră integrală).
3.3.9 Diversele gânduri sau emoţii vin şi pleacă, conştientul rămâne.
3.3.10 El este creatorul acestor gânduri şi emoţii.
3.3.11 Odată conştientizat acest adevăr, multe gânduri şi emoţii nesemnificative, dar sâcâitoare vor dispărea.
3.3.12 Multe probleme, vom vedea astfel, că nu sunt aşa de grave pe cât credeam pe vremea când ne identificam exagerat cu jocul lor, şi vom conştientiza că de fapt ne agitam nejustificat de mult pentru nişte lucruri cu adevărat fără importanţă raportat la ceea ce este cu adevărat important: stăpânirea de sine, binele, frumosul, căutarea adevărului, Idealul.
3.3.13 E necesar apoi să nu ne implicăm în diferite acţiuni “uitând de noi”.
3.3.14 Vom căuta astfel să fim cât mai conştienţi de ceea ce facem, cât mai conştienţi de consecinţele reale ale acţiunilor pe care le desfăşurăm.
3.3.15 Să nu ne imaginăm însă consecinţe “fabuloase” ci trebuie să căutăm să vedem cît mai obiectiv doar consecinţele adevărate, reale.
3.3.16 E nevoie astfel de o dublă atenţie: pe de o parte să fim atenţi la acţiunile pe care le întreprindem iar pe de altă parte să fim atenţi la conştientul (psihicul) propriu şi la adevăratele motive care ne îndeamnă să facem acele acţiuni.
3.3.17 Acestea trebuie analizate la sânge pentru a vedea cu adevărat dacă ele sunt corecte, dacă vor putea fi atinse cu adevărat.
3.3.18 Mulţi oameni implicându-se exagerat (şi uitând de ei astfel) în acţiunile pe care le fac îşi zic: “trebuie să obţin cutare sau cutare lucru pentru că trebuie, pentru că nu se poate altfel: trebuie şi aşa o să fie!”
3.3.19 Şi astfel, de multe ori, vor să obţină lucruri imposibile, îşi creează aşteptări false în legătură cu rezultatul acţiunilor lor, nu iau în calcul posibilitatea unui eşec, pentru a avea astfel un plan de rezervă şi astfel vor fi luaţi prin surprindere la impactul cu realitatea obiectivă, care nu se schimbă după placul lor şi vor suferi, fiind incapabili să se adapteze optim acestei realităţi.
3.3.20 Dragul nostru frate întru fiinţă nu te implica uitând de tine, nu te lăsa în voia pasiunilor, a emoţiilor, a raţiunilor superficiale.
3.3.21 Nu încerca să transformi cu orice preţ realitatea după placul tău, că nu vei reuşi.
3.3.22 Mai înţelept este să CONSTAŢI care este această realitate şi să TE ADAPTEZI EI, să-i cunoşti legile şi modul ei de a fi şi să te integrezi lor.
3.3.23 Astfel nu vei fi luat prin surprindere şi nu vei suferi, pentru că, cunoscând realitatea, nu te vei aştepta niciodată să se întâmple lucruri imposibile.
3.3.24 De fapt, nu te vei aştepta niciodată la altceva decât la ceea ce se întâmplă, indiferent de ceea ce se întâmplă!
3.3.25 Asta înseamnă a trăi în prezent!
3.3.26 Asta nu te împiedică însă să iei atitudine în cadrul acestei realităţi dacă e cazul.
3.3.27 Această atitudine îţi e îndreptată spre Iubire, Cunoaştere şi Forţă; înspre Bine, Adevăr şi Frumos; înspre Libertate, Dreptate şi Unitate; înspre Absolut (perfecţionare, desăvârşire) şi orice altă atitudine nu-ţi poate fi sortită decât eşecului.
3.3.28 Vom căuta apoi ca pe cât posibil pe durata exerciţiului de amintire de conştient să nu avem o imaginaţie scăpată de sub control.
3.3.29 În acele momente Gândurile nu trebuie lăsate să meargă, să se desfăşoare aşa, la întâmplare, unele din altele, fără a le da nici o direcţie precisă, pentru că aceasta înseamnă doar o pierdere de timp.
3.3.30 Gândurilor trebuie să li se dea un scop precis, o direcţie pe care să o urmeze.
3.3.31 Doar astfel ne vor fi cu adevărat utile şi ne vor ajuta să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm mult mai repede, şi mult, mult mai bine!
3.3.32 Gândurile oricum se succed unele după altele.
3.3.33 Rămâne ca noi să nu le lăsăm să se succedeadă la întâmplare şi să le dăm o direcţie.
3.3.34 Nu trebuie să ne pierdem vremea cu a ne imagina realizarea a tot felul de dorinţe himerice pe care ştim clar că nu le putem realiza.
3.3.35 Ştim că ne complacem doar în visare şi ne facem inima amară că nu le putem îndeplini.
3.3.36 Dacă tot ne place să ne gândim la lucruri greu de realizat, nu e suficient dacă ne tot spunem “ce bine ar fi dacă…”, ci e necesar să ne stabilim clar ceea ce vrem să obţinem; dacă e posibil să obţinem ceea ce vrem să obţinem şi dacă da, ce trebuie să facem pentru a-l obţine; iar apoi să facem ceea ce trebuie să facem.
3.3.37 A visa doar aşa, ca să ne aflăm în treabă, e pierdere de vreme, pe lângă faptul că atunci e foarte probabil să accesăm şi diferite moduri greşite de gândire pe care le avem (lene, tristeţe, mânie…, credinţe dogmatice) şi vom suferi.
3.3.38 Vom suferi pentru că avem speranţe deşarte, aşteptări false, atitudini greşite faţă de noi şi faţă de realitate, faţă de ceea ce ne înconjoară.
***
4. Amintirea de Conştient presupune deci analiza atentă, critică a circumstanţelor cu care ne confruntăm în momentul prezent şi a reacţiilor mentale pe care le avem la aceste circumstanţe.
5. Ea este la mijloc între exerciţiul de contemplare şi Armonizarea Psihică propriuzisă, având cum am mai spus rolul de a întări capacitatea de detaşare şi de analiză atentă discriminativă a realităţii, pe care o are conştientul nostru la un moment dat.
***
6. Subliniind din nou importanţa acestui exerciţiu de amintire de conştient, e util să mai precizăm că el trebuie făcut de cât mai multe ori posibil în decursul unei zile (de câte ori ne aducem aminte de el), dacă vrem să ajungem într-un timp cât mai scurt la o cunoaştere a realităţii cât mai apropiată de ceea ce există cu adevărat.
7. De fiecare dată când vom face acest exerciţiu fie că suntem în casă, la televizor, pe drum, în troleu, la serviciu, la cineva în vizită…; ne vom concentra deci atenţia asupra celor trei aspecte fundamentale menţionate: spaţiul, timpul şi mentalul (cu neimplicarea, non-identificarea şi controlul imaginaţiei aferente acestuia) încercând să le analizăm cât mai atent pentru a ne mări CONŞTIINŢA, gradul în care suntem conştienţi de noi şi de ceea ce ne înconjoară cu rezultate ce evident nu pot fi decât în avantajul nostru.
***
8. Am descris până acum fundamentele pe care se bazează Armonizarea Psihică, condiţiile şi diferite metode ajutătoare pentru începerea ei şi de asemenea mersul şi etapele ei.
9. Pe baza acestor informaţii cei care vor să parcurgă procesul de Armonizare Psihică pot începe de acum să o facă.
10. În continuare, vom descrie aplicaţii cazuistice care să-l familiarizeze şi mai mult pe novice cu modul de practică concretă a procesului de Armonizare Psihică."
- Extras din cartea "Etica Armoniei" - autor Radu Lucian Alexandru
