Filosoful şi Întrebările
21.04.2008 by Radu Lucian Alexandru
" 1. Filosoful nu este cineva care doar pune (îşi pune) întrebări ci mai ales cineva care propune răspunsuri –
1. iar în măsura în care răspunsurile sale se verifică ele devin din răspunsuri filosofice (teoretice/ ipotetice) răspunsuri ştiinţifice (practice/ verificate şi confirmate).
2. Cineva care doar pune întrebări se numeşte Întrebător sau Interogator nu Filosof!
3. Punerea de întrebări este un proces constructiv doar în măsura în care cel care le pune (şi le pune) caută cu asiduitate şi un răspuns pentru ele!
4. Dacă întrebarea este pusă doar aşa de dragul ei (din iubire de întrebare) cel care o pune trebuie să se numească FiloEroto (îndrăgostit de întrebări) şi nu FiloSof (îndrăgostit de Înţelepciune).
5. Iar ceea ce rezultă din această FiloEroto-nie nu poate fi decât un delir al interogaţiei fără de sfârşit, o minte blocată în prima fază a procesului raţiunii, o minte al cărei „sistem de operare” s-a blocat înainte să înceapă să prelucreze ceva!
6. Avem de a face, ca atare, în acest caz, cu un „calculator” stricat, cu o „minte stricată”, cu o minte delirantă, legată de obsesia repetării fără noimă a unor întrebări.
7. Un FiloEroton este un om ratat şi se vede disperare şi tristeţe după fiecare din interogaţiile pe care le ridică neîncetat.
8. Aceasta deoarece el uită că scopul unei Întrebări este acela ca pe baza ei (şi pornind de la ea) să se înceapă cu seriozitate un proces de cercetare amănunţită a realităţii numite în Întrebare pentru a analiza Răspunsurile deja existente la ea (spre a vedea dacă sunt veridice şi funcţionale/ utile) şi/ sau a crea noi Răspunsuri la aceea Întrebare, capabile să umple cel mai bine golul lăsat în urmă de Ea.
9. Pentru că fiecare Întrebare crează un Gol care trebuie apoi umplut printr-un Răspuns Corect sau prin mai multe!
10. Doar a arunca în existenţă întrebare după întrebare şi a nu absorbi/ crea apoi înapoi nici un răspuns este a crea un abis din ce în ce mai adânc care în cele din urmă îl va înghiţii pe cel care l-a născut şi îl va arunca astfel în braţele disperării şi deznădejdii.
11. Şi aceasta se întâmplă deoarece viaţa nu este făcută doar din Întrebări!
12. Ea mai cuprinde şi Răspunsuri şi încă nu puţine!
13. Ele sunt cel puţin la fel de multe (ba chiar mult mai multe) ca întrebările şi în plus sunt infinit mai complexe, mai fascinante şi mai pline de viaţă!
14. De aceea Întrebarea poate fi deopotrivă gropar şi moaşă: este gropar dacă este pusă doar aşa de dragul ei, superficial, fără dorinţă sinceră de a-i găsi răspuns (în aceasta ipostază ea îl „îngropă psihic” pe întreţinătorul ei); şi este moaşă, sursă de viaţă, dacă este pusă cu sinceritate, din dragoste nu de întrebare ci de răspuns.
15. Iar când acesta vine vedem cum ea îl naşte pe posesorul ei într-o nouă viaţă: viaţa întru înţelepciune, mărită acum iată cu încă un Răspuns Corect la întrebările existenţei!
16. De multe ori o întrebare poate fi de-a dreptul fascinantă şi foarte acaparatoare, dar ea poate să fie aşa numai pentru că în interiorul ei cel mai intim ea vibrează nespus la gândul întâlnirii spre contopire cu consortul ei din veac, cu Răspunsul ei!
17. Iar a nu-i găsi acest răspuns, mai bine zis a nu vrea să-l găsim sau a refuza să-l vedem deşi este în faţa noastră (de multe ori fiind evident); a-l ocoli pe acesta în mod intenţionat, din cauza unei obsesii macabre a întrebării fără de răspuns, este o ratare jalnică a vieţii, o trăire amară în sfera absurdului autoimpus!
18. Doar prin repetarea continuă, obsesivă a unui Întrebări (propoziţii interogative) răspunsul nu vine automat!
19. Întrebările trebuie stimulate tot mereu cu răspunsuri, cu noi şi noi răspunsuri, ca astfel ele să prindă drag de acestea şi să poată alege dintre ele pe acelea care le e destinat să le completeze cel mai bine pe moment.
20. Prin stimularea cu răspunsuri cât mai variate o Întrebare începe să trăiască, să convieţuiască, şi în curând pofta ei de viaţă creşte întratât în ea încât naşterea răspunsului ei devine inevitabilă.
21. Prin această stimulare răspunsul ei creşte tot mereu până la punctul critic în care se naşte cu emoţie şi strigăt puternic în noi şi atunci ştim că o Întrebare a născut un Răspuns în noi.
22. Iar răspunsul nou apărut în existenţă va creşte şi mai mult, se va dezvolta, se va maturiza şi în cele din urmă va genera noi întrebări în existenţă!
23. Şi aşa viaţa psihică merge mai departe şi Jocul reciproc al Întrebărilor cu Răspunsurile se desfăşoară la infinit în eternitate!
24. Dar a aduce în existenţă o întrebare fără a o impregna încă din momentul concepţiei cu răspunsuri, sau a o impregna cu acestea doar pentru ca apoi a le ucide imediat mişeleşte încă înainte de a le lăsa să vorbească, încă înainte de a le lăsă să crească, să se maturizeze, este a face o crimă împotriva vieţii psihice!
25. O Întrebare Stearpă sau o Întrebare Ucigaşă care îşi înghite mereu pruncii-răspunsuri imediat după ce îi naşte este o criminală psihică şi trebuie tratată ca atare.
26. Altfel ea îşi duce în cele din urmă psihicul consort („concubin”) la moarte sigură, la îngheţare psihică, la paralizie psihică!
27. Pentru că îmbătată de sânge nevinovat şi halucinând datorită consumului „de carne de copii-răspuns” ea se va arunca în cele din urmă ca un animal turbat şi îşi va devora „concubinul” psihic care o întreţine în sine: care o lasă să trăiască în „casa lui” şi astfel participă în mod direct la „ritualurile ei demonice”!
28. Un astfel de psihic „concubin” al întrebărilor sterpe şi ucigaşe de „copii-răspunsuri” este condamnată la nelinişte şi întristare, la suferinţă şi angoasă!
29. Şi nu poate acuza pe nimeni de aceste nenorociri psihice pe care singur şi le-a atras asupra sa!
***
30. A ridica deci în slăvi întrebări sterpe (nedoritoare de a crea şi dezvolta răspuns potrivit pentru ele) este a ne închina morţii psihice, e a ne lăsa în voia tăişului coasei ei, este a o chema cu urlete şi ţipete fanatice în calea noastră psihică pe aceasta!
31. Şi negreşit că aceste urlete fanatice, aceste chemări ale sinuciderii psihice vor fi auzite şi vor fi ascultate!
***
32. Filosof nu este deci acela care doar pune întrebări şi se droghează psihic cu ele – acesta este doar un amărât de drogat cu întrebări, un FiloEroton dependent de întrebări!
33. Filosof este doar acela care după ce pune întrebările cercetează realitatea cu sârguinţă şi astfel găseşte şi răspunsurile la întrebările sale!
34. Iar dacă răspunsurile lui se dovedesc întemeiate prin verificarea lor atentă cu ajutorul metodologiei şi instrumentelor ştiinţei atunci el devine din iubitor (doritor) de înţelepciune, Înţelept (posesor al Înţelepciunii); devine din Filosof, Om de Ştiinţă; devine din sclav al unor întrebări stăpân al întrebărilor şi răspunsurilor deopotrivă!
35. Cel care însă se împiedică în Întrebări, cel care rămâne blocat mereu în păienjenişul lor devine astfel un sclav al lor, o fiinţă înlănţuită mental, un simplu nenorocit psihic!
36. Şi dacă el ajunge în această stare este doar pentru că el nu caută cu dorinţă sinceră Răspunsuri, ba mai mult când acestea îi apar în cale le ocoleşte, se uită în altă parte, se face că nu le vede!
37. De cele mai multe ori el ajunge astfel pentru că imită în mod inconştient, din spirit de turmă pe „porcii intelectuali” care înaintea lui „au sărit în gol de pe stâncă”, mânaţi de mâna criminală a propriilor lor dorinţe sinucigaşe şi criminale.
***
38. Prin urmare nu este de dat titlul de filosof decât aceluia care după ce caută cu maximă însufleţire răspunsuri le şi găseşte pe acestea iar în măsura în care ele se verifică ca fiind corecte şi folositoare el merită chiar titlul de Înţelept (Om de Ştiinţă)!"
- Extras din cartea "Noua Ordine Religioasă" - autor Radu Lucian Alexandru.
hai ca "ma maninca un pic tastatura ca sa postez ( mm) un comentariu. iata-l:
asteptam sa vina si articolul 40, insa banui ca pina si autorul a ajuns la un fel de saturatie ( adica sa saturat...), ceea ce e de inteles : ;)
in cuprinsul citorva articole simteam ca ma bucura ce citesc.. insa pe masura e continuam lectura.. simteam tot mai tare ca ma cufund in universul autorilor de manuale scolare, care au cumva o arta de a te convinge ca esti cretin, explicind si re-explicind cele mai evidente dintre afirmatiile lor..poate ca e vorba de venerare de sine sau de dorinta de programare- indoctrinare (?) a cititorului, cine stie?
na, si dincolo de astea, pe linga conceptele de intrebare si de raspuns, 9 in jurul caruia se invirt articolele in cauza) putea fi introdusa de exemplu idologia ( ca inflamare a raspunsului) sau, stiu si eu.. banuiala( ca sursa - printre altele- a intrebarii) ..
gata, ma pierd in cuvinte.. vezi? m-am molipsit :)
Interesant. Dar apropo de ce spui.. am o intrebare si astept un raspuns:
extrasul tau este in sine o intrebare, dar nu este cumva o intrebare de dragul intrebarii?
pentru ca nu i-ai oferit nici un context. daca nu are context ( ce te-a facut sa te gindesti la intrebare de dragul intrebarii?.. sau cine? ) poate este un monolog, poate vrei sa te pui in ordine cu tine.
daca nu este nici monolog, nici o intrebare cauzata de ceva, este exact ceea despre ce vb tu. o intrebare de dragul intrebarii. suspectez :D
1. repetitia e mama conştientizării..
2. conştientizarea se bazează pe repetiţie...
3. înţelegerea are un aspect fundamantal legat de rularea repetată în psihic a unor idei şi concepte
4....
Citatul este dintr-o carte (e luat din context) - citeste si vezi ce urmează!
" 3. înţelegerea are un aspect fundamantal legat de rularea repetată în psihic a unor idei şi concepte "
nu sint de acord. intelegerea nu are "un aspect fudamental legat de reluarea si.....". intelegerea poate fi printre altele decodarea unei idei, a unor concepte cu intelectul si apoi trairea lor cu carnea.. dar repetarea... nu cred ca are nici o legatura cu intelegerea...
a cui o fi cartea aia.. nu-s de acord